Anul acesta nu voi scrie tot ce am realizat in 2011, sau lucrurile importante..
Vă voi ura însă un an nou fericit şi să fiţi sănătoşi,să aveţi parte doar de bucurii şi să fiţi înconjuraţi numai de oameni dragi.
De asemenea, aş vrea să mulţumesc celor care mi-au suportat stress-ul (şi îl suportă în continuare), care m-au făcut să zâmbesc în momentele grele şi carev mi-au suportat nervii şi au făcut să-mi treacă plânsul.
La mulţi ani!
Oana Clopoţel
Pentru tine, iubire!
Pentru că îmi zâmbeşti prin somn 
.
De ziua ta aş vrea să îţi urez un călduros “La mulţi ani!” şi să ai parte de tot ce îţi doreşti!
LA MULŢI AAAAAAAAAAAAAANI, surioara mea!
Era o dimineata de 26 februarie cand am primit un MMS de la Madi cu poza de la testul de sarcina care arata 2 liniute rosii si la descriere era “Daca ghicesti ce e asta ai un 10!” ..tin minte ca eram la ora de istorie la 7 dimineata si eram foarte adormita. Dupa ce am citit MMS-ul insa m-am luminat deodata la fata si asteptam cu nerabdare sa vina pauza sa o pot suna pe Madi pentru a o felicita. Imi batea puternic inima de fericire si de emotii. Asteptam de mica vestea ca voi avea un nepotel si sunt fericita ca am fost printre primii care au aflat.
Tin minte cum m-ai lovit prima oara cand erai in burtica. Eram la iarba verde si am ti-am dat un pupic..am pus urechea pe burtica si am simtit o lovitura. Nedumerita daca intr-adevar am simtit bine m-am uitat la Madi iar ea a inceput sa rada de figura mea.
Au urmat apoi cateva luni frumoase in care am asteptat cu nerabdare venirea ta pe lume.
Acum fix 3 ani am primit un mesaj de la mama in care emotionata scria ca ai părăsit pântecele mamicuţei tale şi ai decis că vrei să ne cunoşti. Într-adevăr…ai mai fi stat acolo pentru că era cald şi bine dar a trebuit să pleci din acel cuibuşor.
A doua zi am primit şi prima poză cu tine şi pot zice că erai aşa micuţ şi dulce..ca un brotăcel. Dormeai aşa liniştit! Apoi am primit primele filmuleţe şi tot aşa.
La sfârşitul săptămânii am venit cu toţii să te vedem. Fiind o familie de nerăbdători şi pentru că te aşteptasem de atâta timp să vii printre noi am decis că trebuie să te vedem cât mai repede.
Acum trei ani ai urcat în trenul vieţii noastre şi am fost lângă tine când ai făcut primii paşi, când ai început să gângureşti şi când ai început să legi frazele, când îmi spuneai “Ania” apoi “Ana” şi într-un final “Oana”.
Am râs când am văzut pozele cu primele pozne ale tine …când ai vărsat tuşul de imprimantă…sau când ai mâncat vişine şi te-ai murdărit tot..Ai fost un scump când ai început să ţipi tare tare..cât te ţineau plămânii de tare!!!
Eşti cel mai dulce nepoţel pe care l-ar putea avea cineva şi mă mândresc cu tine!!!
Te iubesc mult de tot, David şi îţi urez să creşti maaare şi sănătos şi să ai grijă de părinţii tăi aşa cum şi ei au grijă de tine!
Mi-e tare dor de tine şi deabia aştept să mă strângi tare tare în braţe!
La mulţi ani, dragul meu nepoţel!!!!!
Nu chiar sleepless dar să zicem..
Când nu eşti acasă nu pot adormi sau adorm greu.
M-am obişnuit ca braţele tale să mă învelească în timpul nopţii..să îmi zâmbeşti prin somn şi să mă strângi tare tare la pieptul tău!
Şi-am pus pe repeat melodia asta
Somn uşor, iubire!
Spunea azi Cathi că are chef de scris pe blog.
De câte ori n-am avut chef să scriu însă m-am luat cu altele şi nu am mai scris. Nu am să promit că voi scrie o dată pe săptămână câte ceva însă promit că undeva voi scrie câte ceva. Spre dezamăgirea lui Nico nici această postare nu cred că va fi una prea veselă sau ceva care să o facă să râdă.
Nu, nu sunt tristă! Sunt chiar fericită! Am primit mult mai mult decât mi-am putut dori vreodată.
Mă gândeam…şi poate am mai scris cândva despre asta însă nu am găsit postarea…(da! haos şi aici: welcome to my silly life)..mă gândeam la invidie. 
Nu, nu sunt invidioasă..poate foarte puţin pe cei care au ajuns la concertul Bon Jovi..să zicem .
De mică sunt înconjurată însă de persoane invidioase..invidioase pe mine şi uneori am impresia că fac ceva anume de sunt astfel. Bineînţeles că e o prostie să consider asta dar…se mai întâmplă..
Să începem cu clasa 1 …nu începem chiar de la cămin. Aveam “prieteni” până când am luat premiul 1 (cu coroniţă pe atunci) şi mi-au reproşat acest lucru şi m-au exclus din grupuleţul lor. Am rămas atunci cu Adelina..cu care au urmat muuulte momente frumoase şi nu numai şi care mă bucur că mi-a suportat mofturile atâţia ani.
În generală..recunosc că am fost cam nesuferită. Vroiam să învăţ, să am note mari..etc şi astfel am făcut o clasă întreagă să nu chiulească de la ora de matematică (Chiulitul pentru mine era ceva necunoscut). Mi-am primit astfel o doză de ameninţări de care deabia acum am aflat .
Bineînţeles că atunci când refuzam să dau temele îmi săreau în cap colegi iar eu rezistam până ajungeam acasă şi mă descărcam lui Madi.
În liceu..au fost câteva persoane care mi-au fost alături..ne-am ajutat reciproc şi am devenit prietene însă se simţea din nou invidia altor colegi pentru că eram persoana care făcea ceva în plus faţă de ei (italiana). Italiana era singurul lucru la care ţineam şi ştiam că mă poate duce departe. Când intram cu nasul în cărţile de italiană uitam de multe lucruri şi trecea timpul mai repede.
Ca să nu vă mai plictisesc şi să rezum ..în fiecare etapă a vieţii mele m-am lovit de invidia celorlalţi şi deşi ştiu că nu e vina mea nu pot înţelege oamenii aceştia.
Poate sunt persoane care n-au altceva de făcut decât să se intereseze de viaţa altora..sau să tragă concluzii aiurea..cine ştie?
Eu una mă mulţumesc cu oamenii dragi care mă înconjoară, oameni care nu renunţă la mine oricât de stresantă sau enervantă aş fi în unele momente. Aceştia sunt oamenii care mă iubesc, nu?
Sunt fericită să îi am!!
………………………………
Spunea cineva că noaptea e liniştită..uitasem cât de liniştită poate fi.
Rareori se aude de afară un căţel lătrând sau un cetăţean turmentat.
Oana
Anul trecut şi în 2008 ..cam pe vremea asta stăteam şi aşteptam cu nerăbdare listele de cazare pentru a şti dacă am primit un loc în cămin sau nu. Cu toţii ştim prin ce trec bobocii din fiecare an.
Dacă nu ai primit cazare nu dispera, cel mai bine e să mergi să faci cerere pentru recazări deoarece sunt persoane care vor renunţa la cămin, care şi-au găsit deja cazare în apartament şi tot aşa deci mai ai o şansă!
Ce trebuie să faci după ce ai aflat că ai primit loc la cămin? Trebuie să mergi să iei actele pentru cazare (dispoziţia de cazare,legitimaţia de cămin, contractul de închiriere în 3 exemplare, cererea de stabilire a reşedinţei şi să ai la tine 2 copii după buletin şi o fotografie 3/4) şi să te încarci cu răbdare pentru că urmează să stai la o altă coadă maaare pentru a depune actele (apoi îţi vor spune să plăteşti căminul) şi să primeşti astfel cheia de la cameră. Imediat ce ai primit cheia mergi să îţi ocupi patul , rafturile şi dulapul. Dacă stai într-o cameră cu mai multe persoane este bine să ajungi printre primii 3 pentru a prinde pat jos (dacă preferi jos) şi dulap propriu. Al 4lea ajuns de obicei împarte dulapul şi rafturile cu ultimul venit…sau cum vă înţelegeţi.
Nu uita că trebuie să împarţi acea cameră un an de zile cu acele persoane deci evită cât se poate de mult certurile (altfel vă mai treziţi cu portarul la uşă sau cu şeful de palier 
).
Veţi primi de la cămin pled, lenjerie de pat şi pernă însă de obicei studenţii îşi aduc lenjeria de pat de acasă.
Pentru uscat rufe aveţi sfori afară şi în cameră (în Titu Maiorescu), în căminele mai noi aveţi sfori în cameră şi uscător de rufe (uscătorul însă nu ştiu dacă e pe palier sau trebuie să vă cumpăraţi..nu mă pot pronunţa prea mult în legătură cu acest subiect).
Despre cămine mai găsiţi informaţii şi aici.
La parter stau băieţii (vorbesc mai mult despre Titu Maiorescu deoarece acolo mi-e cel mai cunoscut), ştiu că aveam problema asta atunci când am intrat la facultate deoarece nu ştiam care e treaba cu băieţi/fete şi am întâlnit aceleaşi întrebări la unii boboci:).
Cantina este aproape şi are mâncare buuună deci nu veţi flămânzi:D. De asemenea aveţi oferte la pizzerii cu 3 pizza la preţ de 2, etc şi dacă puneţi bani mai mulţi ieşiţi ieftin .
Nu uitaţi că studenţia e una dintre cele mai frumoase etape prin care veţi trece şi profitaţi la maxim!!! .
Ne vedem între 1-3 octombrie la Bun venit la UAIC!
Oana
Încă din anul 2 dau sfaturi bobocilor şi mereu ma întâlnesc cu situaţii noi însă mereu o fac cu drag şi deabia aştept să găsesc un boboc dezorientat pe care să-l pot îndruma.
Am terminat facultatea de Litere (Italiană-Spaniolă). Încă de la început..după ce mi-am confirmat locul la facultate am început să vorbesc cu studenţii de pe forumul infouaic. Aici i-am întâlnit pe Ana , Cosmin Vaman , Roxana, Rox şi mulţi alţii.
Am avut 3 ani plini. Mi-aş fi dorit să fac mai mult pentru Facultatea de Litere..să schimb ceva însă mai e timp. Mai ales acum că am ales masterul tot aici.
Am fost plecată cu Erasmus. O experienţă frumoasă în care am cunoscut persoane deosebite care mi-au rămas încă aproape.
Am participat la tot felul de evenimente organizate de Lectoratul de Italiană. Am făcut parte dintr-o asociaţie studenţească (ESN Iasi- Erasmus Student Network) şi am învăţat mai multe despre voluntariat. Fac voluntariat la departamentul CIPO al Universităţii şi sunt implicată în proiectul Ambasadori UAIC.
Mi-am dorit încă din anul 1 să lucrez la biroul Infostudenţi care era atunci însă deabia în anul 3 am luat legătura cu fetele de la CIPO şi..oarecum lucrez cu ele când am timp liber le ajut pentru că mi-e tare drag să merg acolo şi să fac ceva util. De asemenea, sunt norocoasă şi apreciez foarte mult că fac parte din echipa de voluntari CIPO.
M-am plimbat, n-am avut stare să stau prea mult prin camera de cămin, am suferit, am bocit, am râs, am iubit şi iubesc încă. Am avut dezamăgirile mele şi momente prin care trece orice student. Am avut nervi, am fost stresată de sesiune..şi nu numai.
La CUZA am simţit mereu că mi-e locul.
Sfaturi pentru boboci…
În prima zi de facultate..am fost la festivitatea de deschidere la care însă am stat doar 5 minute..era foarte multă lume şi nu am rămas (am regretat însă mai apoi, mi-ar fi plăcut să rămân până la final). Am văzut-o pe ALEXA. TREBUIE să ai poze cu Alexa!!!
Nu te enerva prea tare pe cei din facultate..
Ia deciziile (cel puţin în mare măsură) singur. Accepta sfaturi de la alţii însă fii în măsură să iei decizii singur, să ştii ce vrei, să poţi spune : VREAU să fac asta! şi să faci ceva pentru a reuşi acel lucru.
Călătoreşte şi explorează. Trebuie să vezi cât mai multe lucruri/oraşe, să profiţi de faptul că eşti student şi ai multe reduceri, să cercetezi, să explorezi să faci lucruri frumoase.
Învaţă şi citeşte totul are sens. Chiar dacă pe moment nu îţi place şi pare plictisitor..cândva te va ajuta acea teorie şi vei realiza că într-adevăr era utilă.
Iubeşte Studenţia e mai frumoasă în doi.
Alege. Alege ceea ce e bine pentru tine şi fă ceea ce îţi place. Nu te lăsa influenţat.
Lasă loc şi pentru distracţie . Ieşiri în oraş cu colegii/prietenii, seri de film, plimbări şi tot felul de chestii care te fac să te simţi bine şi să te relaxeze.
Informează-te E bine să fii mereu informat despre ceea ce se întâmplă în jurul tău, evenimente etc.
Fii voluntar! Să faci voluntariat te ajută să creşti, îţi creezi relaţii, cunoşti oameni noi. Când vei vrea să te angajezi..deşi nu vei avea experienţă profesională, voluntariatul va ţine locul acesteia. Trebuie doar să ştii cum să îţi adaptezi cv-ul pentru job-ul respectiv.
Bun venit la UAIC!!!!
Dau leapsa mai departe lui Cristi
Niciodată nu mi-au plăcut persoanele care au “gija” altora. Mă refer la acea situaţie în care un amic(să zicem) încearcă să te tragă de limbă, să afle lucruri pe care nu ar trebui să le ştie sau vorbeşte doar ca să se afle în treabă. Ştiţi vorba aia cu “arta de a tăcea”? Dacă nu, o aveţi aici. (Făcând o paranteză…a trecut ceva timp de când nu am mai folosit tastatura pentru a scrie..chiar şi un mail cu caractere încât găsesc greu literele acum..).
Să revenim însă la oile noastre.
Există oameni care în loc să îşi vadă de viaţa lor se uita la ce a mai făcut celălalt, la ce a mai spus nu ştiu cine. Recunosc că şi eu sunt curioasă şi mă mai uit în grădina altuia însă nu o iau pe ocolite. Când vreau să spun ceva spun.
Ei bine..de când eram mică m-am întâlnit cu persoanele astea care vroiau să ştie ce note am sau detalii din viaţa mea şi nu pentru că ar fi vrut să mă cunoască ci pur şi simplu pentru că nu aveau altă treabă.
În liceu…logic că existau aceste persoane şi am preferat să le evit iar apoi au ieşit tot felul de vorbe false despre mine (cine îmi era prieten ştia însă cine minte).
La facultate…logic că am dat peste o persoană..2 care aveau acest interes.
La lucru..credeţi că nu există astfel de persoane?
Dacă vrei să mă cunoşti nu aştepta să vin eu la tine. Aş spune mai multe lucruri dar nu cred că e momentul şi mai bine mă abţin.
Nu sunt de acord cu o astfel de atitudine, pur şi simplu: NU!
Ce e mai trist e că mai târziu apelează la tine..după ce inventează tot felul de lucruri şi le ajuţi apoi continuă să vorbească despre tine şi iar îţi cer ajutorul şi dacă le refuzi rămân uimite.
Pfff…probabil mai am de învăţat de îmi ies mereu persoane dintr-astea în cale saaaau învăţ să apreciez şi mai mult persoanele care nu-s aşa.
Pe curând,
Oana C.
Azi am chef sa scriu. De fapt, de ceva vreme vreau sa scriu si sa asez cateva ganduri aici dar nu am avut timp sau acea stare de a scrie…
De cateva luni am iesit din ESN, astfel am avut timp mai mult de CIPO, de Cristi si de toate lucrurile pe care-mi doream sa le fac. In ESN intrasem pentru a ajuta studentii Erasmus si am si facut asta insa devenise prea stresant, imi stricasem situatia scolara si nu vroiam ca asta sa imi afecteze licenta, era mult mai importanta o nota buna si asa a si fost. Mi-am dedicat timpul liber altor activitati si m-am descurcat si la licenta .
Am avut o perioada taaaare frumoasa si nu regret nimic.
CIPO e unul dintre locurile in care mereu merg cu drag si ma simt ca acasa si vreau sa continui sa contribui la lucrurile frumoase pe care fetele de acolo le fac.
Cathi a scris pe blogul ei despre noi…bine, mai mult despre voluntarii de la admitere dar eram si eu pe acolo strecurata. Vreau sa zic ca are mare dreptate..suntem ca o mica familie si stiu ca ma pot baza pe ei. Am fost invatati sa ne ajutam si avem grija unul de altul.
Ei lipseau din viata mea..In preajma lor pot fi eu insami si e un sentiment foarte dragut .
…………………………….
La licenta a fost ok..era si mai bine daca nu ma emotionam la prezentare.
Cursul festiv…
Poveste lunga ) eu am fost cea care s-a ocupat de momentul remember deoarece firma EXCLUSIVE ABSOLVENT.. dupa ce ca am dat bani multi si trebuiau sa se ocupe si de acest moment remember la final ni s=a spus ca momentul remember va fi facut de noi, la fel si cu acel moment surpriza sau special ..atata vreme cat nu ii costa pe ei sa facem ce vrem.
Din fericire fotograful si cel care a filmat si-au facut treaba..in rest..nici sala nu au inchiriat ei, tot noi a trebuit sa platim, tot ce am primit de la ei au fost tocile [care nici nu se potriveau marimile la unele] , robele care la fel erau si marimi gresite, esarfele, trandafirii si diplomele…a , si cocktail-ul.
Aaaanyway…not satisfied.
Momentul remember este acesta Curs festiv litere 2011 uaic
http://embed.trilulilu.ro/video/desideriao/806428ecb2be0b.swf
Vezi mai multe video din diverse
Primul filmulet era mai dragut insa din cauza unei gresele a unei tipe de la engl-romana a trebuit sa il modific si nu ca mi s-ar fi cerut frumos sa fac asta ci cu amenintari si chestii..bine ca amenintarile nu m-au speriat f tare pt ca eu am facut rost de Aula Magna si ii cunosteam pe cei de la Alumni insa nu ai ce le cere unor persoane care sunt nesimtite si care…numai gura e de ei ..cum s-ar zice.
A fost insa dragut . Persoanele pentru care vroiam sa fie surpriza au avut reactia care ma asteptam sa o aiba.
Stiu ca a fot vina mea ca am stat si am raspuns reprosurilor desi nu stiau ce filmulet am facut daaar de acum stiu sa nu mai fac asta .
………………………………….
Astept cu nerabdare sa apara ceva ca sa ma pot intoarce la CIPO si la cum mi se intampla mie lucrurile de obicei tare presimt ca o sa apara ceva si pentru mine .
Voi reveni .
Oana
Oana's
