..things

so..incep examenele..si am mult de invatat, si fac orice numai sa nu invat, am scapat de primul proiect insa .

Inca putin si voi fi acasa .. aproape o luna God..parca ieri eram in aeroport in Bacau anyway..voi pleca din Treviso si ..deabia astept sa ma vad cu examenele luate si..sa ajung acasa..sa ma vad cazata in iasi..si sa imi revad profesorii de acolo si persoanele care imi tot repeta “vino mai repede acasa!”..

va las cu “Sixpence- kiss me” desi sunt mai mult in the mood for Natalie Imburglia dar..na next time!

pe curand,

Oana

la multi ani!

La multi ani de Sf. Ioan!

2009/2010

Şi uite că a mai trecut un an. Nu..de ceva timp m-a părăsit inspiraţia sau pur şi simplu nu am avut chef de scris. Stăteam cu foaia albă în faţă şi nu ştiam cum să încep. Pe de altă parte..am scris vreo 4 pagini pentru cineva drag(amintirile noastre) şi sunt mândră de rezultat. Nu voi publica prea curând acel lucru pentru că este mult prea personal şi îi era dedicat lui so, cred că am făcut bine trimitându-i lui acele lucruri şi nepublicându-le pe net..pe blog..blog care la urma urmei.. nu mă mai pasionează atât de mult. Nu mai am timp, chef de publicat ce scriu. Daaaar asta este o altă discuţie..
Să vedem..anul 2009?
Anul 2009 a fost un an plin.. dar PLIN.. am avut parte de toate… iubire, el, cum l-am visat mereu. El , acelaşi el. Prietenii noi, dezamăgiri, lacrimi, zâmbete, bucurii, erasmus, văzut locuri noi, petreceri, multe.
Cum a început anul? Trecerea dintre ani m-a prins în centrul oraşului meu natal cu nişte prieteni foarte buni. Bineînţeles că nu a lipsit el. Nici nu mi-aş fi dorit să lipsească! Şi-a ţinut promisiunea de a mă suna la miezul nopţii.
Ianuarie- un nou început. Viaţa mea s-a schimbat mult încă de pe 17 decembrie 2008 dar, e altă poveste. Adevărul e că..am ajuns la concluzia că viaţa mea e în continuă schimbare. Nu ştiu cât de mult am crescut în acest an însă ştiu că nu mai sunt cum eram. Am crescut alături de el.
Februarie- Am realizat cât de mult am greşit crezând că cineva mi-e prieten. M-am fript pentru a nu ştiu câta oară şi sunt sigură că nu va fi ultima oară.
Lunile ce au urmat au fost pline. El însă mi-a rămas alături. M-a convins să îmi depun dosarul pentru bursă şi am făcut-o.
Am ajuns în Padova. Am întâlnit sistemul italian care nu este tocmai organizat..a trebuit să caut, să întreb, să mă descurc singură şi până acum m-am descurcat. În februarie voi mai întâmpina nişte dificultăţi însă să sperăm că va fi bine.
Am reuşit să văd Venezia. M-a liniştit marea. Până acum nu mi-am dat seama cât de mult îmi place marea. Cât de mult mă calmează.
Le-am cunoscut pe Roberta şi Teodora. Teo îşi face mereu simţită prezenţa prin chiuitul său şi prin vocea sa care se aude prin pereţii subţiri ale camerelor. În ciuda acestui lucru Teo e super ok, este pregătită să sară în ajutor şi te molipseşte cu veselia pe care o emană. Robertina e copilul care îşi manifestă iubirea fiind directă şi “rea de gură” însă e o scumpă care merită ce e mai bun.
Adevărul e că Erasmus ne-a apropiat mult. Pe mine de Ana, pe Teo de Roberta, pe mine de Teo şi de Roberta şi tot aşa. Însă despre Erasmus voi povesti prin februarie mai amănunţit.
Pot spune de pe acum că mi-a prins bine această “evadare” din viaţa de zi cu zi şi îmi va lipsi însă pe de altă parte vreau să mă întorc. Mi-am dat seama că îmi lipseşte mama mult, sora mea , fratele meu, nepoţelul..familia..pe lângă ea îmi lipseşte Onutza foarte mult şi..de el nu mai spun. Îmi lipsesc prietenii care m-au căutat în toată această perioadă.. mi-e dor şi de Nicoleta deşi e mai bine că momentan nu o cunosc personal (cred că mi-ar fi lipsit mai mult dacă ne întâlneam înainte să plec). Am devenit mai puternică şi mai sigură pe mine. Am curajul să înfrunt ceea ce îmi era teamă să înfrunt acasă, sau să spun lucrurile pentru care aveam o oarecare reţinere.
Am simţit iar cum..îţi este alături cel la care nu te aştepţi când nu e altcineva..de exemplu Nicoleta, Julia si alte câteva persoane care mi-au suportat “poveştile”.
Am reuşit să merg la nunta unei prietene foarte bune. Am reuşit să o revăd aici, în Italia.
Mi-am dat seama că oricât îmi doream să plec, să locuiesc în altă ţară..nu pot face asta fără el. Am nevoie să fie lângă mine chiar dacă prin internet, telefon, telepatic sau mai bine, fizic.
Am avut anul trecut spectacole cu laboratorul teatral, am avut parte de multe..
Un an plin de amintiri..şi vor rămâne în mare doar amintirile frumoase..restul nu mai contează.
2010..cum va fi 2010? Ştiu doar că voi merge acasă şi mă voi reîntâlni cu familia, prieteni, vizite..
Am vizitat Italia deci asta nu, nu e în plan. Mă voi înscrie însă în Esn Iasi (Erasmus Student Network Iasi) iar la vara am de gând să rămân..oriunde numai nu în Piatra..în sensul că vreau să lucrez..nu să pierd iar vremea în Piatra..daaar mai vedem ce va fi ..ar mai fi câteva planuri dar nu ţin doar de mine..ce va fi va fi.

Ca o paranteză…mi-am amintit un lucru..am realizat că am îmbătrânit ) adică..de exemplu..ştiţi filmul “August Rush” (cine nu îl ştie păcaaaaaat),l-am văzut de vreo trei ori în anul 1 de facultate..în vara dinainte de începerea facultăţii..well..acum vreo săptămână..două mă întreabă un student din anul 1 dacă am văzut filmul că e super fain, îl recomandă.. i was like : “:-s uhm…ştiu filmul de mult”..zilele trecute am mai citit pe undeva că scrisese un student ..tot din anul 1 despre acelaşi film..so..unde vroiam să ajung.. în sfârşit mă simt mai mare ) adică..e fain..întrun fel să vezi ceva înaintea lor şi când te întreabă să spui “îl ştiam de mult”..pe de altă parte “I’m old :-s”..

-Pentru poze vedeţi profilul de facebook -
-to be continued..maybe..-

iar leapsa

ca tot se termina anul…Roxana a spus sa il inchei cu o leapsa [well..mai e timp de vreuna sau doua]

1. Numeşte cea mai mare frică a ta.
Cea mai mare frica a mea? Mi-e frica de singuratate insa nu cred ca asta e cea mai mare, cea mai mare ar fi sa nu mai pot vedea vreodata. Sa nu ii mai pot vedea chipul, sa nu imi pot vedea copiii/nepotii..adica sa mi se ia vederea

2. Idealul tău în viaţa este…?
idealul meu in viata? dunno…really..can’t think in this moment.

3. Dorinţa ta cea mai ascunsă.
sa plec in Egipt cu o persoana draga.

4. O persoană pe care o admiri. De ce?
Madi- pentru ca e cea mai buna sora din lume, pentru felul in care il creste pe David, infruntandu-i pe toti, pentru zambetul sau, pentru fiecare moment in care ma incurajeaza, pentru ca e mereu acolo cand o dau in bara gata sa ma ajute .

5. Cel mai frumos cadou primit vreodată. (de la cine, de ce ţi-a plăcut şi cu ce ocazie?)
cel mai frumos cadou? Nu am asa ceva insa voi spune de Orchideea de 8 martie de la Sebi si Poiana Aerata si Shaorma [long story and we know it] …plimbarea facuta impreuna si timpul petrecut impreuna..Sa adorm in bratele sale din nou in acea noapte a fost superb .

Leapsa merge la Lucian si cine mai vrea..

leapşa

Leapşa de la Roxana

În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?

Întru-un delfin..e inteligent şi vesel

Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?

să fiu liberă..

Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?

Sinceritatea, modestia, cei 7 ani “de acasă “

Care-i culoarea preferată pentru haine?

roşu.

O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?

well…am ajuns deja în Italia..Venezia.. acum mi-aş dori să văăăăăăăăăd…Vienna..”Vienna waits for you”

Citatul/zicala preferată:

“Eu resping realitatea voastră şi o înlocuiesc cu a mea”-Adam Savage

Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?

Să aduc un zâmbet pe chipul celorlalţi.

Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?

Hmm..aş călători ca să văd cât mai multe lucruri..aş face multe multe multe fotografii..

 

Leapşa merge mai departe la ..cine doreşte..

Coco a incetat din viata

Cum de multe ori ma trezesc prea tarziu.. ieri am citit commentul lasat de Florin aici
Coco a incetat din viata pe 21.11.2009, la ora 15:00…

Dumnezeu sa-l ierte!

campania “Globuri cu suflet”

intrati aici aici si veti citi mai in detaliu urmatorul lucru:
Campania de sensibilizare realizată de Lavinia Biberi va avea succes până la urmă. După ce Asociația Socială Iași ne-a refuzat donațiile susținând că am jignit copiii din centru numindu-i “nevoiași”, copiii din centrele de plasament ale statului trâind de fapt în lapte și miere și neavând nevoie de nimic, a trebuit să ne mobilizăm să găsim niște copiii cărora am putea să le facem un bine și o bucurie de Moș Nicolae. Partea bună este că, nemaifiind implicată o instituție a statului, nu mai suntem constrânși de “legea minune” care cerea ca jucăriile/hăinuțele/joculețele donate să fie toate noi, așa că începând din acest moment puteți dona orice chestie ce poate fi dăruită unui copil cu vârstele ce vor fi menționate ulterior în acest post, care arată aproape impecabil și de care copilul dumneavoastră nu mai are nevoie.

Cum oamenii lucrează mai bine împreună, decât oamenii și instituțiile, copiii găsiți pentru a beneficia de toată bucuria pe care le-o putem oferi noi sunt:

1. Ghețău Ilinca(2 anișori) Netca Cosmin(3 anișori și jumătate) – Ei sunt vecini cu mine, sunt niște copii scumpei, ai căror părinți nu le pot oferi prea multe în afară de dragostea lor. Așa că încercăm să rezolvăm noi bloggerii din Iași cu ajutorul cititorilor noștri generoși în măsura posibilităților noastre problema asta.
2. Florin(6 anișori) și Manuela Iacob(2 anișori), rămași orfani în urma accidentului de la Scânteia.Talăl lor este în închisoare, mama este cea care a murit în accident. Sunt crescuți acum de bunici.(Aici aveți un reportaj despre oamenii ce “au rămas” în urma accidentului de la Scânteia.) Pentru a-i cunoaște și ai-i ferici măcar puțin va trebui să mergem până în satul Corcodel, din comuna Grajduri. Ne sprijină cu informații primarul comunei Scânteia, Săcăleanu Fanica.
A fost greu să îi alegem, dar în funcție de ce le putem oferi noi, ne-am îndreptat atenția spre Florin si Manuela Iacob fiindcă sunt orfani de ambii părinți. De asemenea, mama Ilincăi, lucrează la o grădiniță în Dancu și aflând de acțiunea noastră ne-a propus încă o familie cu 5 copii. Am cerut mai multe detalii pe care le voi primi în cursul zilei de astăzi și sper să strângem destule donații încât să puntem să îi includem si pe ei.

[.....]

Va rog doar sa ajutati cum puteti acesti copii, le puteti oferi un zambet pe buze pe 6 decembrie.
Câţiva dintre cei care mai promovează această campanie se află forumiştii mei : somnulescu, lucian, roxana, madalina

cititi si asta

Ajutati-l pe Coco

Azi am citit la Madalina urmatorul lucru:

A inceput campania!

“Constantin Botezatu, or Coco as friends know him,2008-2009 President of AIESEC SIBIU, is in need of our help. On the 29th of October he was diagnosed with a very aggressive type of cancer, which progressed too fast and he is currently fighting for anoher chance. He needs to go to a clinic in Turkey for a proper medical care (an operation that costs 50.000 Euros). Whatever help you may offer, bellow you can find the data where you can make a donation: Contact: Ruxandra Calinoiu Cont: RO73ABNA0000001001312457 Banca RBS BANK, sucursala Sibiu SWIFT code: ABNAROBU [1] “

Pentru mai multe detalii, dati click pe contul lui de Twitter ca sa vedeti prin ce trece Coco ,click pe blog sau va puteti alatura si cauzei pe Facebook si sa o popularizati.

Ajuta si tu cum poti o viata.

Chris Cornell- Long Gone

just love this song..

cred ca fac iar o pagina pentru songs

never..

La voce che nessuno sa ascoltare..